Raphanus sativus niger Fam. Cruciferae. Denumiri populare: arape, aripane, rădiche, rădiche de grădină, răghiţi, redichi, rădiche tomnatică, rădiche de vară, rădiche de iarnă.
În tradiţia populară: se folosea pentru erizipel; cu inimă de ridiche neagră amestecată cu săpun, se freca partea bolnavă. Se rădea se presăra cu sare măruntă, se înăbuşea, se lăsa să stea 24 ore, apoi se storcea din zeamă în urechi celor ce nu auzeau bine.
Pentru acnee: Se da prin razatoare o ridiche neagra curatata de coaja. Apoi se stoarce sucul din ea si se aplica pe facta sfecla stoarsa de suc. Se tine pe fata un sfert de ora, dupa care se indeparteaza cu apa. Apoi se tamponeaza obrazul cu zeama proaspata de ridiche neagra, dupa care se clateste fata cu apa.
Unii o scobeau, miezul scos îl presărau cu sare, îl puneau apoi înapoi în scobitură, şi o puneau în pământ timp de 3 zile, după care o scoteau şi storceau zeama din ea în urechile celor care nu auzeau bine în 3 zile la rând, o dată pe zi.
Alte postari citite chiar acum:
Ridichea neagră era un leac obişnuit în bolile de plămâni. Se scobea, se umplea cu miere şi hrean, ori zahăr candel, se cocea şi zeama din ea se dădea contra tusei şi durerilor de piept. Se rădea se amesteca cu morcovi raşi, se punea în apă şi se lăsa să plămădească o zi, două, apoi apa de pe ele se lua, mai multe zile de aprindere şi tuberculoză.
Pentru umflături la burtă, se mânca o ridiche rasă, pe inima goală, o săptămână. Cu ridiche neagră şi catran se tratau diareea şi dezinteria.
Compoziţie chimică: rafanol (esenţă sulfurată), tocoferol, ulei volatil, celuloză, pectine, fibre, vitaminele A, B1, B2, niacin, C, acid folic, săruri minerale cu potasiu, magneziu, calciu, fosfor, fier, clor, zinc, siliciu, sulf, seleniu, hidraţi de carbon, etc.
Acţiune farmaceutică: antiseptic, depurativ, ajută la diminuarea calculilor, tonifiază stomacul, măreşte cantitatea de bilă secretată, purifică sângele, curăţă mucoasele, antialergice, stimulentă a celulei hepatice şi renale, tonic respirator, sedativă, bactericidă puternică, stimulează pofta de mâncare, curăţă articulaţiile de depuneri, purifică de asemenea organismul prin eliminarea reziduurilor, întăreşte părul, vindecă afecţiunile căilor respiratorii
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni hepatice, afecţiuni pulmonare, alergii, anorexie, artrită, atonie digestivă, astm bronhic, boli tiroidiene, boli de inimă, bronşite cronice sau acute, cancer, (din evul mediu se cunoştea faptul că “elimină tumorile maligne din viscere”, colecistite, demineralizare, dischinezii biliare, dispepsii, dureri diverse, eczeme, fermentaţii intestinale, ficat colonial, gută, hepatite, icter, inapetenţă, litiaze urinare şi biliare, migrene, nevralgii, nevroze, rahitism, reumatism degenerativ, rinite, sciatică, sinuzite, traheobronşite, tulburări digestive, tuse, urticarie, viermi intestinali.
Preparare: se consumă la orice masă fiind foarte utilă mai ales dacă se vor consuma totodată şi frunzele.
-Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale.
-Suc de ridiche câte 20 ml pus în 200 ml suc de morcovi şi altele (pătrunjel, ţelină sau chiar fructe), consumat de trei ori pe zi.
-Un pahar de suc de ridiche amestecat cu tot atâta miere. Se va lua câte o linguriţă de mai multe ori pe zi în afecţiunile respiratorii sau celelalte.
-Suc de ridichi cu care se face gargară în afecţiunile stomatologice sau ale gurii.
-Aplicaţii de ridichi rase pe locul dureros simple sau în amestec cu alcool. Se ţin până la trecerea durerii.
-Suc în amestec cu apă se aplică extern sau se consumă intern câte 400 ml pe zi.
-Cataplasme cu ridiche rasă aplicată la afecţiunile interne respiratorii sau ale gâtului.
